O realitate mai puțin cunoscută: Uniunea Sovietică și Europa de Est socialistă au fabricat multe produse de calitate. Mă rog, în principal statui cu Lenin și înghețată. Cu toate acestea, nu toată lumea realizează că absurdul deficit de mașini era, parțial, și rezultatul faptului că unele dintre ele – printre care și Dacia – erau exportate în Vest, în Coreea de Nord sau în Africa de Sud. Aceste mașini aveau un preț ridicol în lire sau dolari, puteau fi reparate cu unelte de grădinărit și, de regulă, recenziile includeau fraza: „să fie oare aceasta cea mai proastă mașină din lume?” Iată în cele ce urmează 10 dintre (in)succesele industriei auto est-europene în lumea occidentală.

Trabant (1957-1991)

Oribil în mod indubitabil, în toate felurile posibile, vestitul Trabi era o mașină indispensabilă în Germania de Est. Prin asta vrem să spunem, de fapt, că „era cam singura mașină disponibilă pe piață”: cumpărătorii erau puși pe o listă de așteptare care putea dura până la 13 ani! Cu o caroserie din Duroplast, Trabantul funcționa cu ajutorul unui motor minuscul, montat transversal. Modelele ulterioare au respins, de asemenea, orice idee occidentală exaltată, precum siguranța, iar Trabantul a decis să se descotorosească de tahometru, capacul rezervorului, centurile de siguranță din spate și indicatoare. După prăbușirea comunismului, a câștigat mulți adepți din rândurile pasionaților de tuning auto și raliu clasic. Modelele mai vechi au început să fie căutate de colecționarii din Statele Unite datorită costului scăzut și numărului mai mic de restricții privind importurile de mașini retro.

Škoda Octavia (1959-1971)

Exact, prima Octavia a fost produsă acum mai bine de 60 de ani și a fost una dintre primele mașini est-europene care s-au vândut în număr mare în Occident. Cumpărătorilor li s-a promis un aspect atrăgător, o viteză maximă de 135 km/h (probabil nu reală), banchete din „spumă de cauciuc” și un sistem de încălzire/dezaburire încorporat. Versiunea sedan a acestei mașini a ieșit din producție în 1964, însă versiunea Combi, comercializată sub sloganul „Surprinzătoarea Škoda”, era disponibilă pe scară largă. În mod surprinzător, în anul 1966 Octavia a oferit și baza tehnică pentru Trekka – prima mașină proiectată și construită în Noua Zeelandă.

VAZ 2105 (1979-2014)

Spre deosebire de nemți, care se mândresc cu inovația, tovarășii de la LADA n-au venit cu nimic nou pentru modelul VAZ 2105 (cunoscut și ca LADA Riva sau LADA Nova) de la lansarea acestuia în 1979. Modelul 2105 nu e nici arătos, nici nemaipomenit de sigur, și totuși a fost vândut în câteva zeci de mii de exemplare pe piețe precum Marea Britanie, Canada, Noua Zeelandă și Egipt. Unul dintre motive a fost prețul său incredibil de ieftin și posibilitatea de a repara orice defecțiune cu un ciocan, o șurubelniță sau o unealtă de grădină oarecare. Vânzările au mers bine până la mijlocul anilor 90, înainte ca orice altă mașină din lumea asta să devină de o sută de ori mai confortabilă și mai sigură.‏

Dacia 1300 (1969-2004)

La momentul lansării sale, modelul 1300 era o mașină modernă, care oferea confort, siguranță, performanță și fiabilitate… față de alte mașini comuniste. Era vândută nu doar în blocul estic, dar și în America de Sud, China și Coreea de Nord. Pentru o scurtă perioadă de timp, a fost vândută și în Marea Britanie, Danemarca, Olanda și Canada. Acolo, a fost comercializată drept „o Dacia FOARTE acceptabilă” – și știți la ce ne referim. În ciuda aspectului plăcut al modelului de referință GLX, cu ceasul său digital și geamurile electrice din față, cumpărătorii nu s-au înghesuit câtuși de puțin. 

FSO Polonez (1978-2002)

Contribuția Poloniei la universul auto, modelul FSO Polonez a fost construit în Varșovia folosind mecanică FIAT, iar producția sa, începută în 1978, a continuat până în 2002. Și totuși, în ciuda standardelor de calitate pe care le-am aștepta în mod normal de la un vehicul construit în Polonia comunistă, FSO Polonez a fost singura mașină est-europeană din perioada respectivă care a trecut testele de siguranță din Uniunea Europeană și din Statele Unite. Ceea ce a însemnat că ea a putut fi exportată la nivel global – unde s-a spus că seamănă cu „o perucă ieftină” și chiar că e „probabil cea mai proastă mașină din lume”. Cu toate acestea, comercializarea ei în Marea Britanie a încetat abia în 1997. 

Moskvich 408/412 (1964-1990)

Cea de-a treia generație de mașini Moskvich s-a bazat pe un alt vehicul german, Opel Kadett A. Eleroanele modelului 408 nu au ajutat la mascarea faptului că motorul său nu era tocmai modern – creat tot pe baza unui motor de Opel, dar cu 30 de ani mai vechi. Mașina era extrem de înceată, ajungea de la 0 la 60 km/h în aproximativ două săptămâni și asta numai la coborârea în pantă. În Europa Occidentală, modelul Moskvich 434 a fost apreciat în special în rândul constructorilor liber-profesioniști. Cu toate acestea, reputația acestei bucăți de fier vechi a fost distrusă de recenziile ostile din presă. O revistă britanică scria la un moment dat că mașina respectivă îți lăsa senzația că, „la o curbă mai strânsă, putea să se împiedice de propriile roți din față.”

Polski Fiat 125p/FSO 1500 (1967-1991)

Această mașină, fabricată sub licență Fiat, a fost oferită publicului din occident în jurul anului 1975.

Deși banda vitezometrului indica performanțele promise, mașina era cam la fel de incitantă ca desenele animate când ai 15 ani. Cu toate acestea, modelul break a câștigat în 1978 premiul pentru mașina break a anului în Marea Britanie. Expirarea acordului dintre uzina poloneză FSO și Fiat în 1983 a dus la dispariția mărcii Polski Fiat, însă modelul FSO 1500 a ieșit din producție abia în 1991. Gorbaciov e de vină pentru tot!

GAZ-24 Volga (1966-1985)

O imitație grosolană a modelelor Ford Falcon (1962) și Plymouth Valiant (1962)! Mașina a fost produsă în principal pentru a fi utilizată pentru taxiuri și mașini oficiale cu șofer. Mare și luxoasă, având radio cu trei benzi, Volga era un adevărat simbol al statutului în Uniunea Sovietică! Însă nu și în Vest. Modelul rebranduit, asamblat în Belgia sub denumirea Scaldia-Volga M24, a fost un model popular pentru taxiurile din Belgia și Franța. În total, la uzinele Gorki din URSS au fost asamblate 1,4 milioane de autoturisme Volga, însă din cele mai multe dintre ele nu a mai rămas astăzi decât o grămadă de fier vechi.

Wartburg 353 (1966-1988)

Această bicicletă est-germană cu motor a fost succesoarea modelului Wartburg 311, votat drept „Cea mai bună mașină europeană” în cadrul unui salon auto american din 1957. A fost dezvoltată pe baza unui model din 1938 și funcționa cu ajutorul unui motor cu doar șapte componente mobile. Cu mașina lor echipată cu un motor în doi timpi, proprietarii de Wartburg călătoreau adesea într-un nor albastru de gaze de eșapament – motiv pentru care nemții numeau mașina „Pârțâitorul Wartburg”. Ironia face că vesticii își numeau pârțâitorul „Cavalerul Wartburg” și au vândut mii de exemplare din acest model în Europa și Africa de Sud. 

Aurus Senat (2019–…)

Dată fiind reputația sa de bărbat rafinat, cu gusturi impecabile și caracter puternic, până la urmă cine suntem noi ca să excludem „Alegerea lui Putin” din această listă? Modelul Senat este replica Rusiei la Mercedes Clasa S și BMW Seria 7, fiind creația producătorului auto NAMI, o companie de stat care susține că la dezvoltarea modelului lor de referință au contribuit Porsche Engineering și Bosch. Cu prețuri pornind de la 274.000 USD, limuzina Aurus atrage o clientelă destul de specifică din America de Nord, Orientul Mijlociu și China.